Se spune în popor că un neam care nu știe să-și prețuiască înaintașii va dispare cu timpul în negura vremii sau, cum afirma Nicolae Iorga: „Popoarele cele mai fericite sunt acelea care au putut să-i rețină mult pe bătrânii lor”. Potrivit statisticilor de la „Evidența Informatizată a Populației, în România trăiesc circa 9.500 de persoane cu vârsta de peste 100 de ani. Centenarii români, care sunt în viață, au străbătut de la un cap la altul cel mai zbuciumat veac al României. Au trecut prin două războaie mondiale, trei dictaturi, trei orânduiri sociale. Se adaugă fapte din viața de toate zilele, suferințe umane greu de evitat, căderi, speranțe, mici sau mari, victorii. Viața fiecăruia dintre ei e un roman. Povestea vieții lor capătă însă valențe exemplare atunci când aceștia își trăiesc bătrânețile departe de casă, la mii de kilometri peste ocean, urmându-și copii acolo unde au plecat pentru a-și făuri un rost în viață. Un exemplu în acest sens este Gheorghe Oniță care în prezent este rezident al statului Arizona. Născut în urmă cu un secol, pe data de 23 iulie 1906 în comuna ªicula din jud. Arad, Gheorghe a emigrat în SUA acum 20 de ani. Primii nouă ani după sosirea în America i-a petrecut în Chicago iar din anul 1994 locuiește în statul Arizona. Domnul Oniță, ca majoritatea celor de leatul lui, este veteran de război din România.
A servit în armata română nu mai puțin de șapte ani dintre care doi ani a efectuatstagiul militar plus o perioadă de cinci ani în care a fost concentrat, mare parte din aceștia petrecându-i în război. Obișnuieste mereu să povestească despre suferințele pe care le-a îndurat. Își aminteste câtă foame și sete a suferit în timpul războiului. Se bucura când găsea o baltă ca să bea apă iar pe câmp smulgeau sfeclă din pământ și o mâncau crudă. Pe lânga foame și sete, viața i-a fost mereu pusă în pericol de către inamicii de război. De două ori i-au șuerat gloanțele pe lângă urechi în Rusia. Stătea ascuns după un deal și în timp ce și-a ridicat capul a simțit vâjâitul gloanțelor pe lângă urechi dar ca printr-o minune acestea nu l-au atins. A făcut atunci o juruință lui Dumnezeu că dacă va scăpa cu viață, de pe front, va deveni un creștin veritabil. Așa s-a și întâmplat. A simțit de atunci o mână protectoare care-l însoțea pretutindeni și o prezență invizibilă care-i dădea meru noi speranțe. În 1943 a fost lăsat la vatră pentru că a semănat sfeclă. „Era o lege că dacă semănai cel puțin 50 de arii de sfeclă te lăsau acasă. Eu aveam două hectare de pământ” ne-a explicat Gheorghe Oniță.
După ce a fost lăsat la vatră, lucrurile nu au fost cu mult mai liniștite. Atmosfera războiului plana încă și peste localitatea ªicula. Își amintește cum rușii au împușcat boul vecinului și l-au fiert la cazan. „Rușii veneau și făceau prăpăd, luau totul”. Deși este la un pas de vârsta de 100 de ani și pe majoritatea celor din generația lui îi vedem astăzi doar în fotografii, d-l Gheorghe Oniță are o vitalitate extraordinară. Citește Biblia fără ajutorul ochelarilor sau a lentilelor de contact iar până în urmă cu câteva luni, făcea anumite lucruri gospodarești de pe lângă casă. De exemplu, în fiecare dimineață mătura strada, potrivit unei conaționale care lucrează la un business de bătrâni pe aceeași stradă cu el. Gheorghe Oniță a fost dintotdeauna un om gospodar. Chiar el ne istorisește că în România avea doi boi albi frumoși cu coarne foarte mari pe care îi folosea la diverse munci agricole. Îi plăcea să știe că gospodaria lui este pusă la punct. În ceea ce privește munca și organizarea, a fost întotdeauna un exemplu pozitiv și de când a venit în America pentru toți câti l-au cunoscut. Soția lui, Ana, a trecut la cele veșnice, pe data de 31 mai 1997, la vârsta de 94 de ani. Deși numărul tragediilor prin care a trecut este foarte ridicat, pierderea soției l-a marcat profund pe bătrânul tată, bunic și străbunic. Gheorghe Oniță are 6 copii, 32 de nepoți și 72 de strănepoți. Îi place în Arizona foarte mult „Îi foarte bine aici. La Chicago e prea frig iarna. Aici oricât de cald a fost vara, nu m-am plâns, e mult mai bine la căldură. Dacă îmi spunea cienva când am fost tânăr că în Arizona, în America nu este deloc iarnă nu-l credeam” ne-a mărturisit bătrânul. Toți copii lui Gehorghe sunt stabiliți acum aici cu excepția unui baiat care este în România și a fiicei lui, Maria Popescu, care locuiește împreună cu soțul și copii lor în Chicago dar își constuiesc o casă în orașul Glendale, unde speră să se mute anul acesta. Când d-l Gheorghe Onița avea 20 de ani, socrul lui a venit în SUA și și-a cumpărat aici un teren și i-a zis: „Vând pământul și îți dau banii și o să mergi în America și iți faci o casă”. Nu a crezut însă că va păși vreodată în „țara în care curge lapte și miere”. A venit aici când avea 80 de ani dar nu spera că va ajunge și vârsta de 100 de ani în această țară. Cum a găsit însă acest om, acoperit de necazuri, mecanismele necesare să încetinească îmbătrânirea, nimeni nu ar putea să spună. Secretul longevității rămâne un mister. Gerontologii spun că longevitatea se regăseste 70% în gene și numai 30% în modul de viață. Un grup de cercetatori din Islanda au mers mai departe și au identificat așa-zisa genă a lui Metusalem, legendarul personaj biblic. O secvență de cod de ADN (acid dezoxiribonucleic) este responsabilă pentru longevitatea oamenilor. „Am studiat trasoarele genetice și am constatat că bătrânețea viguroasă este conferită de o genă unică. Aceasta produce o proteină care ajută oamenii să trăiască până la vârste foarte înaintate”. Dincolo de toate aceste rezultate științifice, verdictul asupra vieții și a morții este însă departe de a fi prognozat de vre-un exponent al rasei umane. Gheorghe Oniță a observat și el în decursul anilor că în această viață există lucruri care nu depind de om. Astfel că, și în cazul lui se potrivesc atât de bine cuvintele marelui filozof român, Petru Þuțea: Când am scăpat din ce-am scăpat, acolo nu poate fi vorba de destin. Destinul nu operează la mine. Aceasta m-a dus cu gândul la Dumnezeu, care este situat dincolo de împrejurările vieții mele. ªi El m-a condus”.
Octavian D. Curpaș
editor Gândacul de Colorado – Phoenix, Arizona
e-mail: [email protected]
