După un secol de viață, Gheorghe Oniță ne spune tuturor: „La Revedere”!

Sâmbătă, 23 septembrie, cel mai vârstnic român din Arizona, Gheorghe Oniță, a mărturisit familiei: „Simt că trebuie să plec”. Apoi s-a așezat pe genunchi, s-a rugat (pentru ultima oară) s-a urcat în pat și nu a mai scos nici un cuvânt. Peste aproximativ 30 de ore, duminică noaptea, 24 septembrie, 2006, a plecat în eternitate „La vârsta de 100 de ani, obosit de alergare, sătul de tot ceea ce înseamnă lumea aceasta, și-a luat rămas bun și a plecat la Domnul” –a explicat pastorul Cornel Avram, vineri seara la serviciul de priveghi, care a avut loc la Biserica Penticostală „Happy Valley”. De asemenea, în cadrul acestui serviciu, Mike Olar a ținut o predică despre „Paradoxul morții”, în care a arătat că „mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui” iar „dobândirea unui nume bun este superioară oricăror posesiuni materiale”. Mike Olar a reiterat celelbrele cuvinte ale evanghelistului Dwight Lyman Moody: „Când veți afla din mass-media că D.L. Moody a murit, să nu credeți. Va fi cea mai mare minciună pe care au scris-o vre-odată ziarele. Atunci voi fi mai viu ca niciodată”.

La rândul său, Petrică Lascău, pastorul bisericii „Elim” a prezentat un mesaj intitulat „Paradisul, ultima noastră destinație”. Domnia sa a mărturisit că participă pentru prima oară la înmormântarea unei persoane care a trăit un secol: „Înainte de program, i-am salutat pe nepoții fratelui Gheorghe Oniță și le-am urat să le de-a Domnul 100 de ani”. Pastorul a explicat apoi că „viața aceasta este cu un singur sens” detaliind totodată câteva aspecte despre „lumea de dincolo”. Petrică Lascău a menționat mai multe declarații care au fost făcute despre splendoarea eternității, dintre care se detașează cea a lui Martin Luther: „Nu dau o clipă de Cer pentru mii de ani de bogăție pământească”.

Gheorghe Oniță, soldat la 20 de ani

A urmat apoi un videoclip despre viața celui care a plecat dintre noi. Gheorghe Oniță s-a născut pe data de 23 iulie, 1906 în comuna ªicula, județul Arad. A avut 6 copii, 32 de nepoți și 72 de strănepoți. Din partea familiei, cel de-al 10 –lea nepot, Mircea Tomuța (Mike), din Chicago a oferit mai multe amănunte despre felul cum era bunicul: „Putem să spunem că niciodată nu l-am văzut pe bunicu plângându-se de ceva. Când îl întrebam ce mai face, întotdeauna răspundea: „Slavă Domnului, nu mă doare nimic”. Avea o stare de mulțumire continuă. (Adesea nemulțumirile noastre s-ar putea să ne taie ani mulți din viață). Mike a mai subliniat că bunicu era și un om foarte harnic: „Când eram copii și mergeam pe câmp la diferite munci, el termina întotdeauna primul. Parcă-l văd cum venea apoi și ne ajuta pe cei care eram rămași mai urmă”. Apoi, bunicu era un om blând: „Copii fiind, făceam tot felul de năzdrăvănii dar bunicu nu ne bătea niciodată. Îmi aduc aminte că avea o cușmă și dădea după noi cu cușma. Mai mult ca să ne sperie, nu ca să ne bată. De cele mai multe ori numai se făcea că o aruncă după noi” – a spus nepotul Mircea (acum în vârstă de 41 de ani). Gheorghe Oniță a avut o bătrânețe fericită. Ultimii ani din viață i-a petrecut îngrijit în mod exemplar de către familia Florica și George Olar, în Glendale, Arizona. Fiica sa, Florica, a mărturisit că unul dintre lucrurile care i-au dat imbold să-i ofere tatălui ei tot ceea ce era mai bun, a fost o scrisoare, scrisă de către un tată fiului său. Redăm aici conținutul acestei scrisori:

Dragul meu,
În ziua în care o să ți se pară că am ajuns bătrân și eu, poate nici nu o să-mi dau seama, te rog să ai răbdare cu mine și să încerci să mă înțelegi. Dacă am să vărs în timp ce mănânc supa și dacă nu o să mă mai pot îmbrăca singur, ai răbdare cu mine și gândește-te la cât timp mi-am petrecut eu cu tine pentru a te învăța să mănânci și să te îmbraci singur. Dacă atunci când vorbesc cu tine îți voi repete mereu aceleași lucruri, te rog nu mă întrerupe…. Când tu ai fost mic a trebuit să-ți spun aceeași poveste de o mie de ori până adormeai seara în pat. Dacă o să mă trimiți să mă spăl și eu nu vreau, nu te supăra pe mine și să nu mă repezi. Amintește-ți cum fugeam după tine și câte motive am inventat pentru a te convinge să faci baie. Când o să mă vezi că nu mă pricep la tehnologia modernă.., dă-mi timp să învăț și să mă obișnuiesc și nu te uita la mine cu dispreț. Amintește-ți că eu te-am învățat atâtea lucruri cu care te-ai confruntat în viață. Când voi ajunge să-mi pierd memoria sau să uit ce-am vrut să spun.., dă-mi timp să îmi reamintesc și dacă nu-mi voi putea aminti, nu te supăra pe mine. Cel mai important lucru pentru mine nu este conversația ci să petrec timp cu tine și să mă asculți. Dacă vreodată o să refuz mâncarea, nu mă forța să mănânc. ªtiu eu bine când mi-e foame și când nu. Când picioarele mele slabe și obosite nu o să mă mai ajute să merg, ține-mă de mână, așa cum și eu te-am ținut de mână când ai învățat să umbli. ªi când într-o bună zi îți voi spune că nu mai vreau să trăiesc, că vreau să mor, să plec la Domnul…. Nu te supăra pe mine… Va veni o zi în care mă vei înțelege. Încearcă să înțelegi că batrânețea nu este trăită ci supraviețuită. Într-o zi vei descoperi că, în ciuda greșelilor mele, întotdeauna am vrut ce e mai bine pentru tine și am făcut totul pentru tine să-ți meargă mai bine decât mi-a mers mie. Când mă vezi în preajma ta, să nu fi trist, mânios…. Te rog doar să stai lângă mine, să mă înțelegi și să mă ajuți așa cum și eu am făcut când tu erai un copilaș.
Ajută-mă să umblu…. Ajută-mă să-mi închei umblarea pe acest pământ cu dragoste și răbdare. Te voi răsplăti doar cu un zâmbet și cu dragostea imensă ce am avut-o întotdeauna pentru tine.
Te iubesc fiul meu… și sper ca într-o zi să ne vedem dincolo!!!
cu dragoste,
al tău tată!!!

În același ton, cuvintele înțeleptului Solomon răsună parcă tot mai contemporan: „Fiule cinstește pe tatăl tău și nu disprețui pe mama ta când a îmbătrânit…”

Octavian D. Curpaș
Phoenix, Arizona, USA
Email: Justitia@Justice.com