Cel de sus este site-ul unei biserici evanghelice din Padova

Dumnezeu mi-a dat putere și gândul că îmi voi vedea curând fetița m-a întărit și mai mult; când avea doar o săptămână soția mi-a adus-o la spital și am văzut-o. Era așa micuță că îmi era frică s-o țin în brațe. Pe 10 martie ne-am întors la câmpulung împreună cu cea mică, eu a trebuit să îmi depun dosarul pentru pensie de handicap deoarece starea gravă a sănătății nu îmi mai permite să muncesc. Am crezut că ce a fost mai rău a trecut, chiar dacă lunar mă duc la control la București și urmez tratament, dar nu a fost așa, când avea 6 luni fetița a fost internata în spital la București unde i s-a pus diagnosticul de anemie feripriva, infecție urinara cu germene necunoscut și retard motor minor. Au fost momente grele pe care cu ajutorul TATÃLUI le-am depășit, când ne-am prezentat la control la 9 luni părea că totul este în regulă, cu toate că hemoglobina era tot mică. Acum o lună de zile i-am făcut din nou analizele tot la Bucuresti unde i s-a confirmat de fapt diagnosticl de talasemie. De o lună tot umblăm pe la doctori, la spitalul Fundeni și încă nu ne-au putut spune exact cât este de grav. Ne-au programat pe data de 31 mai la o ultimă analiză, care spun ei va elucida definitiv diagnosticul, adică gravitatea bolii, o talasemie mai ușoara care sa poate fi ținută în frâu cu o alimentație corespunzătoare sau una mai gravă. De atunci stăm în stres, pur și simplu sântem epuizați din toate punctele de vedere, drumuri, doctori, spitale, parcă nu se mai termină… Rugămintea mea este dacă se poate să vă rugați pentru ea, are mare nevoie ca DOMNUL s-o ajute și să ne ajute și pe noi să facem față situației din toate punctele de vedere, pentru că ne este din ce în ce mai greu să ne descurcăm. Eu nu mă prea pricep la vorbe, în mare cam asta este povestea noastră și suferințele prin care am trecut și încă mai trecem de 1 an și ceva, orice ajutor este binevenit,traim din indemnizatia mea de handicap 234 ron si din alocatia de stat