Martin Luther King (Atlanta, Georgia 15 ianuarie 1929 – Memphis, Tennessee 4 aprilie 1968) a fost un pastor baptist și un activist al drepturilor civile ale poporului afro-american de culoare. A fost cel mai tânăr Premiu Nobel pentru pace din istorie, recunoaștere conferită în 1964 la vârsta de treizecișicinci de ani.
Angajamentul civil al lui Martin Luther King este concentrat în Letter from Birmingham Jail (scrisorile de la închisoarea din Birmingham), scrise în 1963, care constituie un entuziasm deosebit al caracterului sau inflexibil pentru justiție.
În mod unanim recunoscut ca un apostol al rezistenței fără violență, apărător a persoanelor respinte și alungate, Martin Luther King s-a expus mereu în prima linie cu scopul de a dărâma în realitatea americană a anilor ’50 si ’60, orice formă de prejudecată etnică.
I have a dream (Am un vis) este fraza cu care este identificat discursul ținut de Martin Luther King în data de 28 august 1963 în fața Lincoln Memorial din Washington la finalul unui marș de protest pentru drepturile civile.
Lincoln Memorial – 28 august 1963Parte extrasă din discurs:
«[...] Vă spun astăzi, prieteni, că, în ciuda dificultăților de azi și de mâine, am un vis. Este un vis al cărui rădăcini sunt adânc ancorate în visul american. Am un vis, și anume că într-o bună zi această națiune se va ridica și va trăi conform adevăratului sens al credințelor sale: ,acest adevăr este de la sine înțeles pentru noi: toți oamenii sunt egali.[1]‘ Am un vis, și anume că într-o bună zi, pe dealurile roșii din Georgia, fii foștilor sclavi și fii foștilor proprietari de sclavi vor putea să se așeze împreună la masa fraternității. Am un vis, că într-o bună zi chiar și statul Mississippi, un stat care lâncezește în fierbințeala nedreptății și oprimării, se va transforma într-o oază a libertății și dreptății. Am un vis, că cei patru copii ai mei vor trăi într-o bună zi într-o națione în care nu vor mai fi judecați după culoarea pielii lor, ci după caracterul lor. Am astăzi un vis…
Am un vis, că într-o bună zi în Alabama, statul cu rasiștii aceia răi, cu guvernatorul său, din a cărui gură au ieșit cuvinte precum “intervenție” și “anularea integrării rasiale” …, că într-o bună zi chiar și acolo, în Alabama, băiețeii și fetițele de culoare își vor da mâna cu băiețeii și fetițele albe, ca frații și surorile. Am un vis, că într-o bună zi fiecare vale se va înălța și fiecare munte se va apleca. Locurile cu gropi vor fi netezite, la fel și cele denivelate. ‘Atunci se va descoperi slava Domnului, și în clipa aceea orice făptură o va vedea;[2]‘ [...]»
