Interviu – Nimic nu-mi oferea o satisfactie reala

Petrica Vrabioru

Ma intorceam de la discoteca noaptea foarte tarziu, obosit si mirosind a tigara si alcool.
In sufletul meu eram dezamagit de fiecare data cand faceam un pacat: fie ca era vorba de tigara, alcool, discoteca sau alte aventuri tineresti.I
Nimic din toate acestea nu-mi aducea o satisfactie reala. Chiar daca imi ofereau o doza de placere momentana, la final ma lasau cu un gust amar.

Reporter:
Petrica Vrabioru se autodefineste ca fiind un „pacatos obisnuit”. Nu a facut lucruri exagerate: nu a omorat pe nimeni, nu a spart casa nimanui, ci a trait o viata de adolescent linistit.

Petrica Vrabioru:

Ma gandesc la versetul din Isaia, capitolul 51: „Priviti [...] spre gaura gropii din care ati fost scosi” si ma intorc cu multa recunostinta la Dumnezeu, vazand groapa pacatului din care m-a scos.
In familia mea crestinismul era ceva foarte confuz. Primele tigari le-am fumat chiar din pachetul tatalui meu. Faptul ca traiam intr-un mediu oarecum religios nu mi-a dat posibilitatea sa-L cunosc cu adevarat pe Dumnezeu.
Viata mea a fost o alergare dupa pacatele care pareau mai interesante, dar care, fara exceptie, m-au dezamagit.

Reporter:
Cum definiti pacatul, privind in urma la acele fapte?

Petrica Vrabioru:

Atunci nu stiam ce este pacatul si nici macar nu constientizam faptul ca traiam in pacat. Dar acum, privind in urma, as putea sa dau o definitie foarte simpla: pacatul este orice indepartare de voia lui Dumnezeu, gresirea adevaratei tinte pe care El ne-a pus-o in fata.
Dumnezeu l-a chemat pe om la o eternitate traita impreuna cu El si ori de cate ori omul pacatuieste, el rateaza aceasta tinta si esueaza lamentabil.
Dar, asa cum s-a intamplat si cu mine, orice om are sansa binecuvantata de a se intoarce la Dumnezeu si de a primi iertarea de pacate.

Reporter:
Multi spun: „Daca nu fac pacate mari, daca si ei/lui ii place sau daca nu supar pe nimeni, de ce sa-mi schimb viata?”. Dumneavoastra de ce v-ati schimbat viata?

Petrica Vrabioru:

Viata mea era o alergare dupa senzatii tari, dupa ceea ce Scriptura numeste „placerile de-o clipa ale pacatului”. Dar eram dezamagit de fiecare data cand faceam un pacat, fie ca era vorba de tigara, alcool, discoteca sau alte aventuri tineresti. Nimic din toate acestea nu-mi dadea nici satisfactie reala si nici implinire autentica, de durata.
Chiar daca imi ofereau o doza de placere momentana, in final toate aceste lucruri ma lasau cu un gust amar, cu o dezamagire totala, cu o foame si o sete dupa ceva mai bun, cu o aspiratie dupa ceva ce imi lipsea.
Inima imi spunea ca trebuie sa existe si ceva mai bun, dar nu aveam termen de comparatie ca sa inteleg ce putea fi acel „ceva”.
In cautarile mele dupa fericire, dupa aventuri, dupa distractii, de fiecare data cand ramaneam din nou cu sufletul gol, imi puneam in mod serios problema daca exista cu adevarat ceva de calitate, care sa imi dea o bucurie si o fericire de durata, care sa nu se consume foarte repede.

Reporter:
Pur si simplu v-ati gandit ca ati dori ceva mai mult sau a fost cineva care v-a deschis apetitul pentru o alta lume?

Petrica Vrabioru:

Au fost mai multi factori. Pe de o parte sufletul si constiinta mea imi spuneau tot timpul ca ceea ce fac nu este bine, macar ca nu stiam care era legea morala la care sa ma raportez, pentru ca nu aveam nici o notiune despre Biblie, despre Cuvantul lui Dumnezeu.
Pe de alta parte, niste colege credincioase de facultate, pe care le ironizam cand imi vorbeau despre lucruri spirituale si pocainta, mi-au adus cateva
carti crestine.
Asa ca am inceput sa citesc o carte deosebita: „Graiul prorociilor”, scrisa de Petru Popovici. Autorul arata modul in care s-au implinit profetiile prezentate de Sfanta Scriptura. Arata, cu multe detalii, timpul, locul si cultura in care s-au implinit aceste profetii. si, de asemenea, arata alte
profetii care inca nu s-au implinit.
Apoi aducea argumentul ca daca toate acele profetii s-au implinit deja, cu siguranta ca si celelalte, care sunt mentionate pe paginile Scripturii, urmeaza sa se implineasca la fel de clar cum s-au implinit si acestea.
Eu nu eram atat de usor de induplecat sub aspect emotional, asa incat sa-mi schimb viata doar pe baza catorva sentimente religioase. Pentru mine a fost un impact rational – am inceput sa gandesc si sa fiu dezarmat de acele argumente foarte convingatoare pe care le aducea Petru Popovici.
A trebuit sa admit ca era imposibil ca o minte omeneasca sa prevada niste evenimente de asemenea proportii, cum erau toate acele profetii specificate
in Biblie.
Mi-am dat seama ca exista un Dumnezeu care guverneaza istoria, care tine in control universul acesta, care a rostit un cuvant si urmareste in timp ca acest cuvant al Lui sa se implineasca.
Inca nu stiam detalii despre modul in care S-a descoperit Dumnezeu, despre persoana Domnului Isus Cristos, dar cel putin mi-am dat seama ca trebuie sa fac si eu ceva si sa-L cunosc mai bine si mai indeaproape pe acest Dumnezeu.
Apoi am citit cartea: „Isus, destinul nostru” de Wilhelm Busch. Predicile scrise in acea carte, intr-o maniera foarte simpla si practica, se adresau exact
vietii mele.
Chiar daca nu eram un pacatos excentric, deosebit de ceilalti, eram totusi pacatos. Mi-am dat seama ca viata mea era infectata de tot felul de pacate. Pacatul sapase in mine, in caracterul meu. Cand ma intorceam de la discoteca, noaptea foarte tarziu, eram obosit si miroseam a tigara si alcool.

Reporter:
A tigara, a alcool si… a spray sau parfum…

Petrica Vrabioru:

De obicei in discoteca… amestecul acesta asa de…
In sufletul meu eram dezamagit de petrecerile pe care le vedeam inutile si nesatisfacatoare. Atunci am decis sa merg la biserici, sa vad daca exista o alta alternativa de a-mi trai viata, intr-un alt mod, mai satisfacator, mai bun.
M-am asociat cu un prieten de la discoteca, unul care a inceput sa gandeasca la fel ca mine, care traia si el aceleasi frustrari si nemultumiri.
Am mers pe la diferite biserici, sa vedem ce se vorbeste, ce se canta, cum este atmosfera aceea religioasa. Am vizitat biserici de diferite nuante: Baptiste, Crestine dupa Evanghelie, Penticostale, Catolice si Ortodoxe.
La sfarsit, atat eu cat si prietenul meu am tras concluzia ca suntem pacatosi. Am ajuns sa admitem faptul ca trebuie sa facem ceva cu viata noastra, sa facem o schimbare, ca nu se mai poate asa. Efectiv nu eram fericiti.
Insa toate discutiile pe care le purtam cu acel prieten al meu tindeau sa devina doar un fel de filozofie. Stateam cu el la un pahar de vin, discutam, trageam din tigara, ne uitam unul la celalalt si spuneam: „Nu mai merge asa! Trebuie sa ne schimbam viata!”.

Reporter:
Si ideile deveneau din ce in ce mai incetosate…

Petrica Vrabioru:

Exact. Nu stiam cum sa facem concret primii pasi spre schimbarea vietii si eliberarea de toate lucrurile rele.

Reporter:
Este extraordinar faptul ca Dumnezeu a pus in inima omului chiar si gandul vesniciei. A sapat in constiinta noastra dorinta dupa vesnicie, dupa curatie, dupa lipsa de pacat, dupa voia Lui in viata noastra.

Petrica Vrabioru:

In primavara anului 1991 am luat decizia in inima mea. Eram acasa, in camaruta mea, cand m-am simtit zdrobit de prezenta lui Dumnezeu. Atunci am devenit constient de starea de pacat, am inteles ca nu e normal si nu e frumos sa-mi continui viata aceea de pacat.
Acolo m-am rugat lui Dumnezeu astfel: „Doamne, acesta sunt! Sunt un adolescent legat de multe vicii si patimi, care s-au sedimentat in viata mea. Doamne, sunt legat de tigara si de alcool. imi plac toate distractiile, dar vad ca ele nu ma fac fericit, ci doar imi imbatranesc sufletul si viata. Doamne, Te rog sa ma scapi de toate acestea si sa-mi dai puterea si vointa necesara sa ies din mediul in care am trait pana acum”.
Iin cele din urma am ajuns la Biserica Penticostala „Sfantul Ilie” din Suceava. Prezenta Duhului Sfant m-a atins intr-un mod atat de puternic incat am zis in inima mea: „Ma voi ridica in picioare si ma voi hotari sa-L slujesc si eu pe Dumnezeu in felul in care il slujesc acesti oameni”.
Dar parca un duh rau venea in mintea mea si-mi spunea: „Tu iei o decizie pe care nu o vei putea tine! Cum sa te lasi de tigara? Ai fumat de mic copil. Ai mai incercat sa te lasi de tigara si n-ai reusit. Experienta ti-a demonstrat asta. Crezi ca vei reusi acum?” imi spunea gandul acesta rau. „Nu vei reusi sa-ti tii hotararea si o sa-i faci de ras si pe oamenii acestia. Mai bine renunta!”
In mintea mea era o valtoare de asemenea ganduri rele, ca niste influente straine, niste duhuri rele care veneau din partea vrajmasului si care incercau sa ma tina legat ca sa aman momentul acela al deciziei.
Insa, pentru ca il cautam sincer pe Dumnezeu si eram satul de viata aceea de pacat, a intervenit insusi Dumnezeu. Am simtit o putere care a venit din afara mea si m-a ajutat sa indepartez toate acele influente negative, sa ma ridic in picioare si sa iau decizia de a-L urma si eu pe Domnul Isus Cristos.
Stiam ca sunt pacatos si am nevoie de ajutorul lui Dumnezeu ca sa ies din impasul spiritual in care ma gaseam.

Reporter:
Incercam sa facem binele, dar raul sta lipit de noi! Insa multumiri fie aduse lui Dumnezeu ca Cel care este in noi este mai tare decat cel care este in lume. Domnul Isus Cristos este mai tare decat diavolul sau Satan.
Domnul Isus Cristos a fost Cel care v-a smuls din imparatia intunericului si v-a pus in imparatia Luminii.
Nu regretati decizia luata atunci? Nu va pare rau pentru timpul in care v-ati fi putut distra? Ati fi putut gusta tot ce ofera lumea de astazi, a carei „religie” – as spune eu – este sexul. Suntem bombardati continuu cu imagini lascive, de natura sexuala.

Petrica Vrabioru:

Imi pare rau doar de faptul ca nu m-am hotarat mai repede sa-L slujesc pe Domnul Isus Cristos. Asa as fi fost scutit de efectele provocate de mediul viciat al pacatului.
Ii multumesc lui Dumnezeu si sunt plin de recunostinta ca El mi-a dat adevarata fericire, asa cum citim in Psalmul 34: „Gustati si vedeti ce bun este Domnul!”.
Nu este suficient doar sa stim ceva despre Dumnezeu si sa avem doar o teorie sau o filozofie religioasa despre El. Abia din momentul in care omul gusta
experienta unei trairi zilnice, personale si constante cu Dumnezeu, abia atunci omul poate trai o fericire autentica.
Fericirea pe care ne-o da Dumnezeu nu ne scuteste de necazuri. Ea nu depinde de circumstantele exterioare, nu depinde de banii pe care-i avem sau nu in buzunarul nostru, nu depinde nici macar de sanatatea noastra trupeasca, ci depinde doar de un singur lucru: de partasia noastra cu Dumnezeu. In aceasta partasie exista intotdeauna bucuria pe care ne-o da El.

Reporter:
Poate unii cititori trec prin aceleasi framantari: nu sunt impliniti si multumiti, nu sunt fericiti si au o problema de pacat in viata lor. Ce le-ati spune?

Petrica Vrabioru:

Doresc ca toti sa aiba taria de caracter de a da la o parte orice piedica si de a veni la Domnul Isus Cristos. El ne primeste pe toti asa cum l-a primit tatal pe fiul risipitor, din pilda biblica. Dupa ce fiul a fost acceptat, chiar in conditia mizerabila in care se afla, tatal i-a dat o haina noua, i-a dat incaltaminte in picioare si a facut o sarbatoare in cinstea acestui fiu care a fost recuperat.
De fiecare data cand un pacatos se intoarce la Dumnezeu, in Cer este sarbatoare. Se bucura Tatal, se bucura Fiul, se bucura ingerii si se bucura si omul in cauza.
Famenul etiopian, venit sa se inchine la Ierusalim, dupa ce a inteles Cuvantul lui Dumnezeu, dupa ce a luat decizia sa traiasca in viata lui acest Cuvant si a fost botezat in apa de evanghelistul Filip, si-a vazut mai departe de drum plin de bucurie.
Daca pana atunci drumul lui fusese un drum al indoielilor, al tristetii, al necazurilor, al framantarilor, al stresului, din momentul in care L-a primit pe Isus Cristos ca Domn si Mantuitor in viata lui, el si-a continuat drumul plin de bucurie.
Asa s-a intamplat si in viata mea si doresc sa se intample in viata tuturor celor care inca n-au experimentat harul lui Dumnezeu.

Acest interviu a fost difuzat initial de Radio Vocea Evangheliei Timisoara si publicat in cartea VIETI TRANSFORMATE, Volumul 3