Sinuciderea, considerata de criminalisti o forma particulara de violenta, este privita in mod diferit de filozofi, medici, sociologi, psihologi si de diferite religii. A 13-a cauza de deces in lume, este apreciata de unii ca fiind o eliberare a omului de povara vietii sau de altii ca o manifestare a spiritului de libertate. Albert Camu, spunea in Mitul unui Sisif „Omul care este capabil sa priveasca absurditatea vietii umane, care vede disparand semnificatia vietii inca se confrunta cu problema sinuciderii. Singura problema filozofica intr-adevar serioasa este sinuciderea.” Pana la urma omul se sinucide de secole din aceleasi motive de suferinta elementara. Oamenii se sinucid si in aceasta categorie, intra mai nou si copiii. Cel mai tanar sinucigas in Romania este un copil de 9 ani care a luat un pumn de pastile in urma divortului parintilor, pe cand alt copil de 12 ani s-a sinucis prin spanzurare dupa ce a aflat ca mama sa va pleca la lucru in strainatate. Oamenii se sinucid pentru motivul ca nu vad ratiunea de a trai in anumite conditii date. Suferinta produsa de un anume eveniment din viata, dragoste, esec profesional, saracia si alte lucruri, care in ochii victimei anuleaza sensul de a trai, ii aduce pe unii sa renunte la o lupta pentru supravietuire. De fapt s-a propus inlocuirea termenului „suicid” care provine din doua cuvinte latinesti, ”sui” care inseamna „de sine” si al doilea cuvant „caedere” insemnand „omorare”. Noul termen propus este „suisad” adica „un sine trist”.