Comerţul cu sclavi a fost abolit în Marea Britanie în 1807. Regele bonnilor (Bonni face acum parte din Nigeria) care câştiga din comerţul cu supuşii săi, a fost îngrozit de lege. Dar comerţul a continuat în America, unde a fost abolit în 1865. William era un tânăr englez care a mers în America pentru a-şi căuta norocul.

După ce a reuşit să-şi pună bani deoparte, se pregătea să se întoarcă acasă. Era anul 1849 şi comerţul cu sclavi înflorea în America. Din întâmplare, a trecut prin New Orleans, principala piaţă de sclavi. Pe podium era o negresă frumoasă. Mulţi au pregătit bani, dar un licitator, cunoscut pentru perversiunea şi răutatea lui, oferea mai mulţi bani decât toţi ceilalţi. William a oferit 10% peste ultima ofertă. Cu ură, licitatorul, şi-a mărit oferta. William a mai adăugat 10%. Rivalul său a adăugat şi el. Preţul crescuse mult. Licitatorul i-a strigat lui Wiliam să înceteze, spunându-i că nici o sclavă nu merită atâţia bani, dar el a dublat totalul sumei şi a câştigat licitaţia. Tânăra, abuzată, în timpul călătoriei din Africa, îl privea cu dispreţ pe noul ei proprietar. Şi-a adunat în gură o cantitate mare de salivă, iar imediat ce lanţul de la gâtul ei a fost pus în mâna lui William, l-a scuipat în faţă. William şi-a şters faţa cu calm. S-a îndreptat către un birou, de unde a reuşit să ia un document. S-a întors la sclavă, i-a luat lanţul de la gât, i-a dat actul şi i-a spus: „Poţi să pleci. Eşti liberă!” Tânăra nu înţelegea. William i-a repetat: „Poţi să pleci! Acesta e actul tău de libertate.” Negresa bolborosi: „Liberă? Tu ai cheltuit atâţia bani pentru mine, iar acum mă eliberezi şi eu…te-am scuipat în faţă?” A căzut la picioarele lui şi i-a sărutat cu lacrimi cizmele. Apoi îi spuse: „Tot ceea ce îmi doresc, e să te slujesc!”

Nu este aceasta o poveste cunoscută? Nu ne aminteşte noi înşine, înainte să înţelegem valoarea a ceea ce Iisus a făcut pentru noi, atunci când a plătit cu sângele Său preţios pentru eliberarea noastră de păcat care ne ducea la pierzare? De câte ori L-am maltratat şi L-am scuipat? Niciodată? Ba da, am făcut-o! Când? Matei 25:40,45,46: „Adevãrat vã spun cã, ori de câte ori aţi fãcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi fãcut…” Aceea soţie, frate pe care i-am rănit, i-am înşelat… erau Iisus. Şi acum ce facem? Acum noi suntem sclava la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I că ne-a eliberat! El nu ne-a eliberat doar de sclavie, ci de o lungă eternitate de separare de Dumnezeu. Ce vom face noi? Vom continua ca şi cum nu s-a întâmplat nimic şi vom face parte din lume? Sau ne vom dedica Mântuitorului nostru? Nu putem să slujim şi lumii şi lui Iisus. Mat 6:24: „Nimeni nu poate sluji la doi stãpâni… va urî pe unul şi va iubi pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” Ce vom alege noi, lumea pe care oricum o vom pierde? Sau pe Iisus care nu ne va fi luat NICIODATĂ?