Nu stiu daca exista plaga mai groanica pentru biserica crestina. Sa porti un nume care sa nu acompanieze viata. Sa stai confortabil intr-o zona in care sa miroase a cer, rai, binecuvantari ulterioare si sa ai surpriza de a te trezi gol, fara nimic si trimis la ultima plimbare.
Crestinismul nominal are de-a face cu reflexul conditionat al cainilor lui Pavlov. Totul este un automatism sterp. Crestinii nominali merg la biserica duminica de duminica, dar nu au o relatie cu Hristos. Daca e duminica e ,,Casa Domnului’’ si e cantarea ,,Aceasta e, Aceasta e Ziua Domnului’’. Te mai scoate din letargia si plictiseala liturghiei cate-o chestie nostima. Pastorul se aseaza pe ochelari, corul se balbaie, un frate se impiedica la strofa 87 a poeziei diluviene, unul de la fanfara scapa instrumental cu zgomot.
Crestinismul nominal are de-a face cu blazonul. Ei nu se duc la biserica pentru ca asa au invatat, ci pentru largirea orizontului cultural, din sentimentalism sau din motive de familie intregita. E frumos si de bonton sa iesi din curtea bisericii cu familia de mana(familie unita, sigura pe ea). Simti o pace adanca avand Biblia la subsuoara si urcandu-te in masina, stiind ca lumea te vede, te lauda, esti un om moral, nu un amarat pe marginea santului.
Crestinismul nominal are… de-a face cu sarbatoarea. E inghesuiala la Pasti, la Craciun, evanghelizari, agape, locuri cu multi oameni. Joia nu-i interesant, sunt putini, cativa batrani acolo, nici fete nu prea sunt, nu merita.
Crestinismul nominal e zestrea pe care le-o dam copiilor nostril. I-am adus la binecuvantare, la botez, le-am fost solidari, suntem a 4-a generatie de baptisti, penticostali, suntem ortodocsi de 2000 de ani. Le dam crestinismul odata cu numele, odata cu masina, casa si alte cele, cu sentimental datoriei implinite. Le dam crestinismul ca SIDA, adica involuntar.
Oare ce-a produs acest flagel? Sigur, cauzele pot fii mult mai multe decat cele detectate de mine.
O prima cauza ar putea fii teologia liberala, care a dus incet, dar sigur, la indepartarea de Scriptura. Sau si mai rau, a lua din Scriptura doar ceea ce convine. Am gasit argumente pentru homosexualitate, pentru materialism si pentru viata noastra pacatoasa. Petre Tzutea spunea ca teologia liberala a facut din biserica protestanta o gradinita de copii. Teologia liberala duce la indepartarea de Dumnezeu incet, incet si totul se petrece sub anestezic. Spunea un professor de la o facultate de teologie vestica: ,,Nu stiu sa fi avut un moment in care sa fi renuntat la credinta. Dar s-a intamplat ca si cum as fi pus-o intr-un dulap, si cand am cautat-o, dulapul era gol’’.
Pierderea scopului a fost si este o a doua cauza a crestinismului nominal. Scopul bisericii, inainte de cladiri, programe, proiecte sociale, este misiunea. Am fost chemati sa fim martori. Am uitat, cautand sa-i evanghelizam pe altii, ca fiecare generatie trebuie evanghelizata. Am cazut in capcana, a ceea ce am urat mai mult. Daca cititi in Genesa 31:36-45 ve-ti vedea drama lui Iacov. Nepotul lui Avraam si fiul lui Isaac nu mai are curajul sa-L numeasca pe Dumnezeu <> , ci <>. Si pentru tatal lui, Dumnezeu devenise secundar, inspirand doar respectful fricii. Dumnezeu ii raspunde la fel: ,,Te voi binecuvanta din pricina tatalui tau’’.
Generatia prima a fost partasa trezirilor spirituale, generatia a doua a stat in biserica din cauza parintilor, a treia nu s-a mai sinchisit. De aceea trebuie evanghelizare pentru tinerii bisericilor noastre.
Structura ierarhica a generat si ea clone nominale. Biserica primara a inteles ca fiecare madular trebuie sa lucreze; daca nu, intervine paralizia. Biserica nominala a uitat asta. Ea are acum angajati, profesionisti etc. Un grup care sa lucreze ,,ca de aia ii platim’’ si o masa amorfa care nu se simte obligate sa faca ceva. Canta corul si fanfara, predica fratele si gata, mergem acasa. S-a spus ca asa am invatat de la biserica istorica. Dar e o scuza? Si totul s-a transformat intr-un ,, one man show’’ cu spectatori si actori. Sa nu cumva sa credeti ca spectatorii toti sunt nominali, iar actorii sunt toti adevarati. Spectatorii au devenit nominali din cauza statului pe banca, actorii au devenit nominali din cauza prea multului efort.
Formele inflexibile si irelevante au avut si ele un rol strategic in producerea pe banda a crestinilor piperniciti. Adica liturghii sablonate, muzici tarate, predici calai. Este groznic sa stii ce urmeaza si cum urmeaza, ca si un film vazut de 10 ori. Ne cunoastem foarte bine programul, intrarea, minutul corului, clipa fanfarei, agonia colectei, acelasi tablou din spatele amvonului, aceeasi zugraveala, aceleasi fraze. Schimbarile facute in urma cu 10 ani cu grup de lauda si inchinare, cu lumini si steaguri au devenit la randul lor sablon din care nu mai putem iesi.
O alta cauza a crestinismului plictisitor si de registru este instrainarea tineretului.
Nu cred ca tinerii nu sunt in biserica pentru ca-s plecati la capsuni in Spania. Cel putin la sate fenomenul imbatranirii membrilor se simte si nici o numaratoare optimista nu poate rezolva problema. In ultimii ani, cei mai multi tineri i-am botezat din pepiniera proprie. Putini tineri din lume au mai invadat bisericile noastre. Avem de-a face cu oameni asezati, cu rheumatism, diabet si alte cele, care ne bucura ca vin la biserica, dar nu rezolva situatia. Se spune ca tinerii sunt viitorul bisericii. Aici e o chestie populista si buna doar de vot. Tinerii nu sunt viitorul bisericii, ci motorul bisericii si e o diferenta mare. De ce oare nu vin tinerii la biserica?
Pentru ca ei au nevoie de modele. Si crestinii cu numele nu sunt potriviti pentru treaba asta. Crestinul nominal alearga dupa averi, minte, fura, vorbeste porcos, doarme in biserica, nu se jerfeste. Generatiei tinere nu i-L putem arata pe Isus din Biblie. Ei tin mortis sa-L vada in viata noastra.
Tinerii nu vin la biserica pentru ca au nevoie de raspunsuri si aici nu le gasesc. Dincolo de predicile noastre, dincolo de cor, fanfare, ei au nevoie de raspunsuri la intrebarile lor – poate marunte si ridicule pentru noi, dar de viata si moarte pentru ei. Biserica TREBUIE sa stie raspunsurile sis a le dea. Pentru ca, daca nu, le va da strada, toaleta liceului, filmul de la miezul noptii, prietenii, fetele ,,de fete’’.
Apoi, tinerii nu vin la biserica pentru ca ei au nevoie de iubire, si noi le dam degete ridicate, priviri mustratoare, cuvinte taioase ca o lama de cutit. Poate nu le intelegem muzica si hainele, poate nu le intelegem gelul de pe cap, dar neiubirea nu e solutia. Pacatul e pacat, Scriptura e Scriptura, dar iubiti-i pentru Numele Lui Dumnezeu! La varsta lor multi erati in lume sin u aveati aceste probleme.
Multi tineri nu vin la biserica pentru ca se uita la tinerii crescuti in biserica, dupa chipul si asemanarea parintilor – ,,crestini nominali’’.
Ce-i scuzabil la batran nu-i scuzabil la un tanar. Cand unul din lume vine la biserica si vede tinerii nostrii, dormind plictisiti, someri spirituali din frageda pruncie, care nu ard pentru Hristos, nu va fii interesat sa se alature noua si va pleca fie intristat, fie mangaiat de ce-a vazut.
Am putea despica firul in patru, dar mi-e frica de faptul ca, tot filosofand pe-o tema data, voi ajunge un crestin cu numele.
Daca nu cumva chiar sunt…
Oare poti fii fara sa iti dai seama?
Vladimir Pustan
