De mic copil mi-am dorit sa devin cineva…ceva…undeva. Eram un pusti normal, dintr-o familie normala…un copil in care nu vedeai ceva special. Am ajuns la varsta adolescentei…o perioada fericita din viata mea…pentru ca, in acea perioada, am cunoscut pe Cineva care mi-a dat sens vietii. Din acel moment visele mele au luat o noua directie.
Stau, ma gandesc si incerc sa inteleg, sa accept perioada grea si suferintele din viata mea. Incerc sa plang pentru a ma descarca, insa lacrimile refuza sa ma asculte. Ma uit in jur si vad ca nimeni si nimic nu ma mai atrage. Am preferat sa ma retrag crezand ca va fi mai bine….insa am
Iarna-i ca vara… M-am uitat la stiri in seara asta si dupa ce s-a terminat buletinul de stiri am remarcat inca o data ca traim intr-o lume trista si nesigura. Am vazut la stiri cum pensionarii sunt umiliti de statul care, in mod normal, ar trebui sa ii apere… Stau cu noaptea in cap de
Crestinii…o gramada de oameni la un program de biserica!!? Parca tot mai mult aceasta idee isi face loc in mintile celor din jurul nostru. Tot mai putini crestini fac o fapta buna si tot mai putini indraznesc sa vorbeasca celor din jur despre Printul inimii lor. Ce sa mai vorbim de planuri mai indraznete sau
